mihaigazi

Manastirea Plumbuita

Ctitorirea

Prima ctitorire are loc în anul 1560, când voievodul Petru cel Tanar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, începe construcția mănăstirii, care va fi terminată de domnitorul Mihnea Turcitul. În 1585, acesta închină așezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este rezidită din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Atunci i se adaugă Casa Domnească și este întărită cu ziduri mari de apărare. Turnul-clopotniță este construit între 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, după ce clopotnița mănăstirii fusese grav avariată de cutremurul din 1802.

Numele mănăstirii

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. Există și legende în jurul acestei denumiri. Se spune că numele de Plumbuita vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperișul de plumb al mănăstirii pentru a le fabrica. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaș, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulțimea de ghiulele căzute pe acoperișul bisericii, topindu-se, a dat acoperișului un luciu de plumb.

După aceste descrieri profesioniste, voi descrie și eu puțin locul și mănăstirea propriu-zis. Aceasta se află pe malul drept al Râului Colentina, lângă Parcul Plumbuita, accesul auto facându-se prin acest parc, dar se poate ajunge și pe jos pe malul lacului și apoi urcând niște trepte care duc exact la mănăstire, printre grădinile mănăstirii, întrucat aceasta dispune de gradină de legume, vie, gradină cu pauni și porumbei de rasă. Deasemeni, o placă de marmură montată pe partea stângă a porții ne spune că aici a fost prima tiparniță din București, înființată în anul 1573, iar în anul 1582 prima carte tiparită aici a fost un Tetraevangheliar. Incinta mănăstirii este sub formă de cetate, cu bisericuța mică și frumoasă în centru, un frumos palat pe partea dreaptă după ce intri pe sub impozanta clopotniță, vegetație compusă din peluze cu iarbă, flori și câțiva brazi, toate acestea dau un aer de tihnă și liniște vizitatorului. Când am vizitat-o eu, pe la orele 17, în biserică erau câțiva enoriași și un preot care ținea slujba ce se auzea și la difuzoarele din curtea mănăstirii. Ca și în cazul celorlalte obiective pe care vi le-am transmis, vă îndemn cu drag să vizitați(dacă nu ați facut-o deja) această mănăstire încarcată de istorie din București.