Schitul Dârvari

Biserica

 Ctitorit în anul 1834 de către familia Dârvari (căminarul Mihail și soția sa Elena), a fost inițial o biserică din lemn, cu hramul  '' Învierea Sfântului Lazăr ''.

Poarta de intrare în curtea schitului

 

    

Aspecte din interiorul curții

  

Ulterior au fost aduse 12 călugărițe, pentru a cânta la slujbă și pentru îngrijirea bisericii. Schitul a fost închis în 1864 și redeschis în 1869, când călugări de la Schitul Prodromu de la Muntele Athos primesc îngăduința să se adăpostească aici.

Intrarea în biserică este pe laterala acesteia

Interiorul bisericii

Restaurat în 1933-1934, de către nepotul ctitorului, schitul a fost închis în 1959 de autoritățile comuniste, călugării și starețul fiind mutați la Mănăstirea Cernica. Redeschis în 1996, schitul este declarat monument istoric sub denumirea  Biserica ''Sfinții Împărați Constantin și Elena''-Schitul Dârvari.

Eu cunosc de ceva timp Schitul Dârvari, este unul dintre obiectivele inedite din București, fiind o incintă înconjurată de ziduri, cu multă vegetație, având o gradină impresionantă și bine îngrijită, aflat destul de retras pe strada cu același nume, perpendiculară pe str. C.A. Rosetti, iar poarta acestui schit pare o graniță între lumea tumultoasă din București și lumea monahală și tihnită din interior. Vă delectez cu pozele făcute de mine, îndemnându-vă să nu ocoliți această frumusețe.

Palatul monahal și foișorul

Foișorul

Chiliile schitului(în stânga imaginii)

Pisică în curtea schitului