București-Micul Paris

Astăzi voi începe un documentar despre o parte remarcabilă a Bucureștiului, respectiv clădirile proiectate și executate în stilul arhitecturii neoclasice din prima jumătate a secolului XX.

Aceste clădiri, erau la nivelul de performanță al arhitecturii europene din acea perioadă, dar cu elemente clasic-românești, cum ar fi arcurile și coloanele în stil brâncovenesc și elemente din piatră sculptată în stil specific de Câmpulung Muscel.

Structura de rezistență era în general formată din pereți de zidărie portantă și planșee din grinzi metalice, cu bolțișoare din zidărie sau cu structură din lemn.

Tot în această perioadă a apărut și folosirea betonului armat. Fațadele au fost executate în stilul european al epocii, cu elemente specific românești menționate anterior iar orașul a primit și denumirea de ''Micul Paris.''

Atunci s-au proiectat și executat în acest stil cartiere de clădiri familiale alcătuite de obicei din parter, etaj și mansardă, cât și clădiri ample, cu mai multe etaje, care adăposteau diverse instituții, ca de exemplu bănci, sau clădiri de locuințe pentru mai multe familii. O parte dintre ele pot fi admirate și acum, altele au fost dărâmate. Eu vi le voi prezenta pe cele cunoscute de mine.

Palatul Krețulescu, din str. Știrbei Vodă nr.39, este construit cu pereți portanți din zidărie, planșee cu grinzi metalice si bolțișoare din cărămidă. Acesta a găzduit Conservatorul iar în prezent este sediul Centrului European pentru Învățământ Superior.

Vedere din față ( str. Știrbei Vodă)

Vedere din spate (Parcul Cișmigiu)

Vedere din lateral.

Mai prezint încă două case în același stil, aflate în apropiere, respectiv pe străzile Grigore Cobălcescu și

Schitu Măgureanu, case care atrag atenția prin frumusețea și distincția lor amintind de perioada aceea.

Casa str. Grigore Cobălcescu

Casa str. Schitu Măgureanu