București-Micul Paris

                                                                  Partea a-V-a    

                                                         

                                                               Arcul de Triumf

Conceput pe vechea temă a arcului de triumf cu o singură deschidere, a fost realizat într-o arhitectură și un stil al vechilor monumente ale țării.

Ridicat la intersecția a două mari artere, dintre care una este șoseaua Kiseleff, cea mai veche și mai cunoscută promenadă a Bucureștiului, acesta reprezintă cel mai important monument înălțat în amintirea victoriei armatei române din primul război mondial.

Construit pe schelet de beton armat și zidărie din cărămidă, este complet îmbrăcat cu piatră de talie, provenită din cele mai cunoscute cariere ale țării: Turcoaia, Câmpulung, Bașchioi, Bampotoc și Rușchița. Înălțimea până la cornișa aticului are 27 m, lat de 25 m la nivelul bazei, monumentul se prezintă ca un bloc paralelipipedic străbătut de o singură mare deschidere în formă de arc, cu înălțimea de 16 m, lărgimea de 9,50 m și adâncimea la bază de 11,50 m. În golurile aflate în fiecare picior al arcului se află cate o scară, care pornind de la baza fiecăruia se leagă împreună deasupra arcului, pentru a forma o singură scară interioară ce duce până la aticul care acoperă partea de mijloc a terasei superioare aflate la nivelul cornișei principale.

Decorul sculptural, care ilustrează friza și pilonii, se datorează artiștilor: acad. I. Jalea si C. Baraschi, profesorilor A. Călinescu și Mac Constantinescu.