Palatul CEC

Palatul Casei de Depuneri, Economii și Consemnațiuni, cunoscut ca Palatul CEC, este una dintre clădirile reprezentative ale Bucureștiului.

Piatra de temelie a acestui edificiu a fost pusă pe 8 iunie 1897, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, pe amplasamentul din Calea Victoriei, unde până în anul 1875 se aflaseră mânăstirea și hanul  ''Sfântul Ioan cel Mare'', care datau din secolul al XVI-lea, restaurate în 1702-1703 de Constantin Brâncoveanu, pentru ca apoi, degradându-se, să fie demolate în 1875.

Construit în stil eclectic, după proiectul arhitectului francez Paul Gottereau, a fost terminat în anul 1900, de atunci acesta fiind sediul central al CEC-ului. Instituția CEC-ului s-a înființat în 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza, funcționând inițial în mai multe imobile până la construirea acestui sediu propriu.