Spitalul și Biserica Colțea

Spitalul Colțea a fost primul spital din București, construit din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, cu scopul de a fi spital pentru săraci. Prima atestare documentară a spitalului este la 14 decembrie 1704.

Inițial a fost un spital cu 24 de paturi în incinta Mănăstirii Colțea, ridicată în perioada 1695-1697 tot de către spătarul Mihai Cantacuzino. Acest spital dispunea de spițerie, casă pentru chirurg, școală, odăi pentru dascăli precum și alte acareturi, toate acestea fiind gata în 1714-1715, când nepotul său Ștefan le-a împrejmuit cu zid. În 1739, biserica și spitalul au fost afectate de un incendiu, fiind refăcute după acesta, dar cutremurul din 1802 a dus la ruinarea spitalului, care s-a reconstruit în perioada 1836-1842. Și această clădire a fost demolată și înlocuită la 1887 cu cea de astăzi.

Biserica Colțea, având hramul Sfinții Trei Ierarhi, făcea și ea parte din ansamblul Mănăstirii Colțea și Turnul Colței, acum dispărut, îi servea drept clopotniță. Construcția bisericii s-a încheiat în jurul datei de 18 octombrie 1702, când a primit și un hrisov patriarhal. Astăzi este cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional, aflat încă în picioare, având statut de monument istoric.