Biserica Crețulescu

Valoros monument de arhitectură al Bucureștiului, de la sfârșitul perioadei brâncovenești, Biserica Crețulescu a fost ridicată între anii 1720-1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a soției acestuia Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a construit în vecinătatea bisericii și un han, pentru că aici era pe atunci bariera de nord a orașului pe Podul Mogoșoaiei, în locul numit Puțul cu zale.

Exteriorul a fost inițial tencuit, dar cu ocazia restaurării din 1935-1936 a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, cea interioara aparținând lui Gheorghe Tattarescu, realizată în perioada 1859-1860.

Avariată de cutremurul din 1940, a fost reparată între anii 1942-1943, biserica fiind ulterior restaurată  după cutremurul din 1977 și după revoluția din 1989. În perioada comunistă a fost preconizată demolarea acesteia, fiind salvată datorită intervenției arhitecților, în special Henriette Delavrancea.