Biserica Domnița Bălașa

Prima biserică din acest loc a fost ridicată între anii 1743-1744, de către Domnița Bălașa și soțul ei marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino, această biserică fiind demolată în anul 1871, pe locul altarului punându-se o placă comemorativă în 1873.

Domnița Bălașa înalță în 1750, alături de prima ctitorie o a doua biserică, având hramul Înălțarea Domnului, lângă care a înființat o școală și un azil de bătrâni. Biserica a fost demolată, fiind afectată de cutremurul din 1838, între anii 1838-1842 construindu-se pe același loc o a treia biserică, cu același hram, ctitorită de Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc. Această a treia biserică a trebuit sa fie și ea demolată în 1881, în urma degradării generate de inundațiile Dâmboviței, păstrându-se pisania acestui lăcaș, prinsă în zidul actualei biserici.

Prezenta biserică s-a construit între anii 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta. În interior, între naos și pronaos se găsește mormântul Domniței Bălașa. În curtea bisericii este monumentul Domniței Bălașa, lucrare a sculptorului Karl Storck, având înscrise pe soclu numele moșiilor ce au constituit zestrea acordată bisericii.