Biserica Sfântul Nicolae-Ghica

 

S-a construit între anii 1905-1909, la îndemnul ambasadorului rus al vremii,Mihail Nicolaevici Giers, cu acordul țarului Nicolae al II-lea, închinată Sfântului Nicolae, având dublu rol: lăcaș de cult pentru comunitatea rusă și element de detensionare diplomatică in relațiile ruso-române.

Proiectată de către arhitectul rus Preobrajensky, biserica a fost construită de către o echipă de constructori italieni și ruși. Trece printr-o restaurare în anul 1921, în 1934 trece sub jurisdicția Patriarhiei Române, servind drept capelă a Universității, revenind la 5 mai 1947 sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, de la acest moment slujbele religioase ținându-se în vechea limbă slavă. Restaurată și resfințită în anul 1948, la 15 august 1955 trece din nou în jurisdicția B.O.R., în 1956 biserica și casa parohială fiind donate de către Guvernul Uniunii Sovietice Statului Român. Funcționează ca și biserică de enorie până în 1992, când, la cererea studenților Universității București devine Paraclisul Universitar al Universității București, în prezent fiind cunoscută ca Biserica Studenților.